Ernest Bernea

Z Wikipedii, wolnej encyklopedii

Ernest Bernea (ur. 28 marca 1905 w Braile, zm. 14 listopada 1990) – rumuński socjolog, etnograf i filozof, jeden z czołowych rumuńskich intelektualistów okresu międzywojennego. Po II wojnie światowej, z powodu związków z rumuńskim faszyzmem (założone przez niego czasopismo "Rânduiala" sympatyzowało z Żelazną Gwardią), jego prace nie były wznawiane i publikowane, a on sam spędził kilka lat w więzieniu.

Utwory i publikacje[edytuj | edytuj kod]

  • Riturile, 1932
  • Crist și condiția umană, antropologia chrześcijańska, 1932
  • Stil legionar, 1937
  • Muzeul românesc de etnografie, 1937
  • Filosofia la Universitate, 1937
  • Cartea Căpitanilor, 1937
  • Preludii, eseje, 1937
  • Gînd și cîntec, wiersze, 1939
  • Îndemn la simplitate. Mărturisiri pentru un Om Nou, Bukareszt, Ed. Cugetarea-Georgescu Delafras, 1939, [1]
  • Moldovă tristă, poematy prozą, 1939-1940
  • Pași în singurătate, poematy prozą, 1940
  • Timpul la țăranul român, 1941
  • Colina lacrămilor, 1943
  • Maramureșul - țară românească, 1943
  • Firide literare, 1944
  • Cadre ale gândirii populare românești: contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și a cauzalității, Bukareszt, Editura Cartea Românească, 1985

Bibliografia[edytuj | edytuj kod]